Săpunuri CP

Săpunuri CP

Ghid Pentru Fabricarea Săpunului Prin Metoda La Rece

Măsuri de siguranță

Există unele aspecte în ceea ce privește siguranța ce trebuie luate în vedere. Lucrul cu substanțe corozive este periculos, și dacă nu se respectă unele reguli de bază se pot întâmpla accidente.

Întotdeauna lucrați cu mănuși, purtați haine cu mânecă lungă, eventual cu un șorț sau halat peste haine. Protejați ochii folosind ochelari, purtați mănuși chiar și când spălați vasele și ustensilele după lucru, deoarece aluatul săpunului este încă reactiv când este proaspăt.

Întotdeauna când se prepară soluția de hidroxid, soda caustică trebuie să fie adaugată peste apă și nu invers. Chiar și așa, soluția preparată se va încălzi și va degaja vapori care trebuie evitați a fi inhalați. Preparați soluția de hidroxid în spații bine ventilate, eventual sub hotă. Lăsați soluția de hidroxid să se răcească până la o temperatură cât mai apropiată de cea a uleiurilor folosite în rețetă. Recipientele în care se prepară soluția de hiroxid trebuie să fie rezistente la temperaturi ridicate și să nu fie utilizate în alte scopuri.

Pentru siguranța dvs. păstrați o sticlă de oțet alimentar pe masa de lucru în timpul preparării săpunului, în caz că se varsă din soluția de hidroxid, puteți neutraliza utilizând oțet.

În timpul amestecării cu blenderul, evitați să introduceți bule de aer în compoziție și evitați vărsarea sau stropirea cu compoziție pe spațiul de lucru. Protejați masa pe care lucrați cu o față de masă sau alte materiale deoarece soluția de hidroxid poate mătui sau păta suprafețele.

În timpul preparării săpunului, asigurați-vă că în jurul dvs. nu sunt copii sau animale care ar putea intra în contact cu substanțele, etichetați-vă recipientele cu soluții sau substanțe și nu le lăsați la îndemâna copiilor. 


Echipamente 

Pentru a putea prepara săpun, veți avea de nevoie de următoarele instrumente/echipamente:

- un cântar electronic (de bucătărie), de preferat cu precizie de cel puțin o zecimală în cazul în care veți avea nevoie să măsurați cantități sub 1 g
- un blender vertical pentru amestecarea compoziției. Se poate folosi și telul în caz că nu aveți unul disponibil, doar că procesul va dura considerabil mai mult timp.
- mănuși, deoarece se lucrează cu subsanțe corozive, este nevoie să protejăm mâinile
- ochelari de protecție, pentru a proteja ochii de eventualele stropiri
- vase termorezistente, oale de inox sau emailate, recipiente din plastic ce rezistă la temperaturi mai ridicate utilizate pentru a amesteca compoziția, pentru a topi sau încălzi uleiruile
- pahare Berzelius sau alte recipiente termorezistente folosite pentru a prepara soluția de NaOH care se poate ridica pâna la temperatura de 100°C
- spatule de silicon sau linguri de plastic sau inox cu care se dozează și amestecă ingredientele
- vase/boluri pentru cântărirea diferitelor ingrediente
- matrițe sau forme de silicon pentru turnarea compoziției săpunului 

Este de recomandat ca vasele și instrumentele folosite pentru producerea de săpun să fie folosite exclusiv pentru acest scop. De asemenea, este bine ca să fie pregătite mai multe recipiente decât este necesar, în caz că este nevoie să se cântărească sau să se porționeze diferite ingrediente. Volumul ales pentru recipientele în care se va amesteca compoziția săpunului este recomandat să fie mai mare decât compoziția finală deoarece în timpul amestecării cu blenderul, aluatul poate stropi în afară. 

Alte echipamente de care s-ar putea să mai aveți nevoie:

- vase/oale pentru baie-marină
- aragaz sau plită pentru a încălzi ingredientele
- termometru adecvat pentru a putea măsura temperatura lichidelor
- mini-mixer pentru a amesteca coloranții sau alți aditivi
- pipete Pasteur pentru dozarea unor ingrediente lichide la volume mici
- sită pentru substanțe sub formă de pulbere
- unelte pentru tăiat săpunul, cuțite și blaturi de lemn sau plastic
- șervețele de hârtie și lavete de bucătărie pentru curățare
- un flacon cu pompiță umplut cu alcool sanitar de 70° sau alcool etilic pur de 96° pentru pulverizarea săpunului turnat și curățarea spațiului de lucru 

 

Mod de lucru 

Înainte de a începe prepararea săpunului pregătiți toate ustensilele și echipamentele pe masa de lucru, să fie la îndemână. Așezați cântarul în mijlocul mesei și în jurul cântarului recipientele cu care veți lucra. 


Efectuați cântăririle
de substanțe necesare din rețetă: de ex. soda caustică, apa distilată și uleiurile. Uleiurile după cântărire se pot pune pe baie marină sau în cuptor cu micronunde pentru topire sau încălzire.
După ce aveți toate toate materialele cântărite, puteți trece la dizolvarea sodei caustice în apă. 


Se îndepărtează apoi de pe masa de lucru echipamentele de care nu mai este nevoie și se pregătesc vasele în care va fi preparată compoziția săpunului. Așezați în centrul spațiului de lucru vasul în care se va face amestecarea compoziției. Uleiurile încălzite, soluția de hidroxid de sodiu, rețeta și blenderul se vor așeza în jurul vasului.

În vasul în care se va face amestecarea, turnați uleiurile încălzite peste care turnați încet soluția de hidroxid, ambele să fie la temperatura de 35-50°C. 


Imersați blenderul având grijă să nu introduceți prea multe bule de aer în compoziție și mixați. Amestecul va începe să devină opac lăptos odată ce uleiurile și hidroxidul de sodiu au început să se emulsifice. Continuați să amestecați cu blenderul și eventual alternativ cu o spatulă până ce compoziția atinge consistența unei budinci fine și moi. 


În momentul în care puteți să trasati linii cu blenderul pe suprafața amestecului și acestea își pastează forma un timp ați ajuns la ”trace”. În funcție de uleiurile dar și aditivii folosiți, acest lucru se poate întâmpla după 5-15 minute de amestecare. Diferite substanțe precum uleiurile esențiale sau parfumantele, argilele sau ceara pot accelera producerea de ”trace”, discount-ul de apă de asemenea. Unii aditivi se adaugă la diferite stagii ale ”trace” chiar din acest motiv, pot îngroșa compoziția mult, turnarea acesteia în forme fiind mai dificilă. 


După ce ați atins nivelul dorit de consistență al aluatului, puteți trece la turnarea compoziției în matrițe. Pentru formele cu model este de preferat ca aluatul să fie mai fluid, iar dacă se dorește realizarea de modele pe suprafața săpunului, acesta trebuie să aibă o consistență mai groasă.  


Pulverizați suprafața săpunului cu alcool pentru a limita formarea carbonatului de sodiu (soda caustică intră în reacție cu CO2 din atmosferă și pe suprafața săpunului apare o peliculă albă).

După turnarea în forme, săpunul se așează într-un loc curat și ferit de praf și se lasă la răcit și solidificat. Acest lucru poate dura între 1-3 zile în funcție de rețetă. Dacă săpunul este în continuare moale la atingere, se mai poate lăsa în forme câteva zile sau se poate pune în frigider să se întărească.

După ce săpunul s-a întărit, se scoate din matrițe și se taie dacă este nevoie cu cuțitul sau cu echipament special pentru tăiat săpunuri.

 

Scoaterea din formă, tăierea și maturarea săpunului

După întărire, săpunul se poate îndepărta din formă și se poate trece la tăierea acestuia după caz. Se pot folosi cuțite de bucătărie sau tăietoare speciale pentru săpunuri. Săpunurile tăiate se pot ”cosmetiza” pe margine cu un decojitor de legume pentru a avea un aspect mai finisat.

Săpunurile se pun la maturat în spații curate, fără praf, de preferat pe rafturi sau în lăzi și cu suficient spațiu între ele, astfel încât aerul să poată circula liber și să faciliteze uscarea lor. Dacă nu dispuneți de spații special amenajate pentru maturarea săpunurilor, acestea se pot depozita în cutii și se pot acoperi cu lavete de hârtie ca să nu se așeze praf pe suprafața lor.

Săpunurile se lasă la maturat minimum 4 săptămâni. Cele mai bune rezultate se obțin după 6 luni. Nu folosiți săpunurile nematurate, deoarece compoziția săpunului este încă reactivă și în contact cu apa poate produce usturături pe piele.

Dacă se dorește ca săpunul să treacă prin faza de gel, imediat după turnarea în forme, cât timp acesta este încă cald, se poate acoperi sau împacheta cu folie, prosoape de bucătărie sau păturici (se izolează).


Curățarea echipamentelor și a spațiului

 Se poate opta pentru una din cele două variante:

a) după terminarea tuturor operațiilor, se pun vasele și ustensilele în chiuvetă și se spală în mod obișnuit cu apă fierbinte și detergent de vase. Purtați mănușile în continuare și pentru această etapă deoarece compoziția săpunului este în continuare reactivă. Curățați vasele cu șervete de hârtie pentru a îndepărta cât mai mult din substanțele uleioase și a facilita spălarea lor.

b) unii producători de săpunuri preferă ca după terminarea tuturor operațiilor, să așeze toate vasele și ustensilele folosite într-un sac menajer și să lase compoziția săpunului să se întărească pe acestea.  

A doua zi îndepărtează săpunul solidificat de pe vase și le spală în mod obișnuit cu apă și detergent.


Termeni și definiții

Săpun – produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor cu soluții care conțin hidroxid de sodiu sau de potasiu, și care împreună cu apa se folosește pentru curățare. 

Saponificare – reacție prin care o grăsime (vegetală sau animală) în combinație cu o substanță puternic alcalină: hidroxid de sodiu (NaOH) sau hidroxid de potasiu (KOH) formează glicerină (un umectant) și o sare a acizilor grași, numită „săpun”. Când se folosește hidroxidul de sodiu, se obține un săpun solid. Utilizarea hidroxidului de potasiu are ca rezultat un săpun lichid. Doar prin acest procedeu se poate obține săpunul ”adevărat” sau ”tradițional”. În timpul procesului de saponificare, compoziția săpunului se va încălzi, chiar dacă se lucrează la rece sau cu substanțe la temperatura camerei. Temperatura de lucru a soluției de hiroxid de sodiu și a uleiurilor practicată în fabricarea săpunurilor este cuprinsă între 35-50°C. Este de preferat ca cele două substanțe care urmează să fie amestecate să fie la aproximativ aceeași temperatură. Se poate lucra și cu soluții și uleiuri la temperatura camerei, doar că procesul de saponificare va dura mai mult, va fi nevoie de mai multă amestecare. 

Reacție exotermă – reacție chimică prin care se produce o eliberare de căldură. Întotdeauna când se lucrează cu soda caustică, aceasta va fi dizolvată în apă, și nu invers. Nu puneți niciodată apă peste hidroxidul de sodiu deoarece se va produce o reacție violentă. 

Baie marină/de apă – ”bain marie”, un vas umplut cu apă care este pus la fiert, utilizat pentru a topi sau încălzi ușor diferite produse, cum ar fi uleiurile folosite în producerea săpunului, fără ca acestea să intre în contact direct cu sursa de căldură. 

Syndet – cuvântul provine prin combinarea termenilor ”sintetic” și ”detergent”, iar acestea sunt produse ce conțin ingrediente de sinteză și rezultă din amestecarea unor tenside sau detergenți derivați din uleiuri, grăsimi sau produse petroliere care sunt prelucrate prin numeroase procese chimice, altele decât saponificarea tradițională. 

Superfat – este un termen folosit în fabricarea săpunurilor la rece ce se referă la cantitatea de grăsimi rămase libere după încheierea procesului de saponificare. Se calculează în mod expres în formularea unei rețete și se exprimă în procente. Practic, este vorba de reducerea cantității de sodă necesară saponificării întregii cantități de ulei folosită în rețetă, de regulă între 1-10%. Prin păstrarea unei cantități de uleiuri nesaponificate, săpunul va fi mai hidratant, dar se practică și în cazul în care rețeta conține o cantitate ridicată de unturi vegetale care sunt solide la temperatura camerei pentru a preveni formarea unui săpun prea tare sau sfărâmicios. 

Discount de apă – reducerea cantității de apă folosită în rețetă, de obicei cu 5-15%, pentru a accelera producerea de trace, întărirea săpunului și scoaterea lui mai rapidă din formă. 

Trace – termen folosit pentru a descrie momentul în care compoziția ”aluatului” începe să se îngroașă și are textura unei budinci. Este rezultatul emulsifierii grăsimilor cu soluția de hidroxid de sodiu (sau potasiu) și poate fi de 3 tipuri în funcție de cât de groasă este compoziția: light (slab), medium (mediu) sau thick (gros). În funcție de cât de mult se amestecă compoziția cu blender-ul, se pot atinge diferitele niveluri de trace, cu cât mai mult se emulsifiază, cu atât mai mult se va îngroșa aluatul. După ce s-a atins nivelul potrivit de trace, săpunul preparat se poate transfera în matrițe (forme). Se lasă în repaus timp de 1-2 zile în funcție de rețetă, timp în care acesta se va întări. După ce săpunul s-a întărit, se poate trece la tăierea lui în cazul săpunurilor turnate în forme ”bloc” sau se pot scoate din matrițe și pune la maturat. 

Gelifiere – etapă prin care trece compoziția finală a săpunului, după izolare, și are ca efect schimbarea aspectului produsului, acesta devenind mai translucid în unele regiuni sau poate cuprinde toată suprafața acestuia. Această etapă poate fi influențată de temperatura la care este depozitat săpunul după ce acesta este turnat în forme sau de cantitatea de zaharuri prezente sau adăugate în compoziție și influențează doar estetic produsul finit. Săpunurile care nu au trecut prin faza de gelifiere rămân mai mate, calitatea lor nefiind afectată de acest aspect. 

Emulsificarea – este definită ca un proces prin care un lichid este dispersat într-un alt lichid imiscibil, prin amestecare mecanică. Exemple bune de emulsii sunt maioneza, cremele (loțiunile) sau laptele omogenizat. 

Maturare – proces prin care săpunul preparat trece pentru a se întări. În acest timp apa conținută în săpun se va evapora, va forma un săpun rezistent și de durată, care va fi mai blând cu pielea. Maturarea săpunurilor se face de obicei în încăperi sau locuri lipsite de umezeală, pe rafturi sau în lăzi care permit contactul unei suprafețe cât mai mari cu curenții de aer. Procesul de maturare durează minimum 1 lună, de recomandat 6 luni, dar se poate extinde la 12 luni în cazul unor săpunuri din uleiuri moi. Săpunurile proaspăt preparate nu se vor folosi decât după ce acestea au fost lăsate la maturat minimum 4 săptămâni, unele rețete produc săpunuri care au o consitență încă moale chiar și după ce acestea au fost scoase din forme.

Sodă caustică – sau hidroxidul de sodiu este o substanță cristalină de culoare albă, puternic alcalină (bază), naturală, sub formă de fulgi, perle sau pulbere, corozivă și higroscopică (atrage apa). Este solubilă în apă, iar în contact cu aceasta produce o reacție exotermă (degajare de căldură). În timpul dizolvării sodei caustice în apă sau alte lichide se vor forma vapori caustici care se evită a fi inhalați. De aceea în timpul preparării soluțiilor de hidroxid de sodiu se va lucra într-o încăpere bine ventilată. Dacă nu există această posibilitate, se va lucra sub o hotă (nișe cu exhaustare). 

Apă distilată – numită și apă demineralizată, este apa din care impuritățile au fost eliminate prin procesul de distilare, care presupune fierberea apei (vaporizarea) și apoi condensarea vaporilor obținuți într-un alt recipient. De asemenea, alte procese de obținere includ deionizarea și osmoza inversă. Este apa pură din punct de vedere chimic. La prepararea soluțiilor cu hidroxid de sodiu este necesară folosirea apei distilate, deoarece soda caustică poate interacționa cu impuritățile conținute în apa obișnuită de la robinet. 

Izolare – proces prin care se împiedică răcirea compoziției săpunului și încurajarea întrării acestuia în faza de gelifiere. Acest lucru presupune acoperirea matriței în care este turnat săpunul cu diferite materiale pentru a păstra pentru o perioadă de timp o temperatură ridicată. Nu este o etapă obligatorie în fabricarea săpunului, unii producători optează pentru a lăsa săpunul să se răcească la temperatura camerei. Dacă temperatura nu este uniformă în întreaga compoziție, după ce săpunul se întărește și poate fi scos din formă sau tăiat, culoarea sau textura poate fi diferită în zonele în care s-a produs gelifierea. Calitatea produsului nu este afectată. Timpul de izolare diferă în funcție de temperatura ambiantă și de rețetă, și trebuie acordată atenție ca săpunul să nu se supraîncălzească, rezultând în crăpături sau eruperea compoziției și curgerea acesteia din matriță. 

Calculator pentru săpunuri – instrument ce se folosește pentru a calcula proporțiile necesare ale ingredientelor ce vor fi adaugate în rețetă. Există numeroase calculatoare on-line care oferă indicații și  despre proprietățile uleiurilor alese, cantitatea de parfumant/ulei esențial recomandată dar și opțiuni pentru a reduce cantitatea de apă folosită sau creșterea cantității de ulei rămas liber după saponificare (superfat). Aceste calculatoare se bazează pe valoarea de saponificare specifică fiecărui ulei/unt în parte și afișează cantitatea de hidroxid de sodiu și de apă necesare preparării unei anumite cantități de săpun alese de către utilizator. 

Uleiuri și untruri (grăsimi vegetale) – sunt reprezentate de un amestec de trigliceride, pot fi extrasae din semințele sau fructele diferitelor plante și formează săpun în reacție cu hidroxidul de sodiu/potasiu. Cele mai bune săpunuri rezultă din combinarea diferitelor tipuri de ulei, dar există și săpun obținut dintr-un singur ulei: săpunul Castile sau de Marsilia – fabricat doar din ulei de măsline. Majoritatea uleiurilor nu sunt recomandate a fi folosite la procentaj maxim deoarece săpunurile obținute pot fi prea moi (în cazul uleiurilor fluide) sau prea tari (în cazul unturilor), astfel combinațiile de uleiuri și unturi sunt cele mai reușite, mai ales când se ține cont și de proprietățile fiecăruia în parte. 

Valoare de saponificare – câte grame de hidroxid de sodiu sau potasiu sunt necesare pentru a saponifica complet 1 gram de grăsime (ulei sau unt). Fiecare ulei sau unt are valoarea sa specifică de saponificare, de exemplu, uleiul de măsline extravirgin are o valoare de saponificare de 0.185, ceea ce înseamnă că este nevoie de 0.185 de g de NaOH pentru a saponifica 1 g de ulei.

Postat în categoria: 2015-07-20 Cum se prepară?
Print

Menu

Sus